Copiii stiu sa viseze.Dar,pe masura ce crestem,invatam repede sa nu acordam prea mult credit concluziilor de genul "au trait fericiti pana la adanci batraneti".Odata ca nicodata am crezut cu inocenta ca o viata dificila are neaparat un final de poveste. Dar maturizandu-ne si devenind mai sofisticati.incetam adesea sa credem in cerul care ne asteapta la sfarsitul cursei si in mod ciudat ajungem sa credem doar in iadul in care ne zbatem de-a lungul zilei.
"Iadul pare foarte tentant in comparatie cu ceea ce ma asteapta in aceasta viata".Cand suntem dezamagiti , apelam repede la cea mia la indemana ideologie ca sa facem din ea o armura protectoare asa incat dezamagirea sa nu ne mai raneasca vreodata.Incetam sa mai traim pesntru ceva frumos-si incepem sa acceptam ceva mediocru.
In dragoste,incetam sa traim pentru "o poveste cu final fericit" si incepem sa ne multumim cu " nemernici care urmaresc un singur lucru" si flirturi prin care vrem doar " sa ne simtim bine intr-o seara".....
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu